To be or not to be...

Stati linistiti, ca n`am de gand sa filozofez despre Shakespeare, vreau doar sa vorbesc despre posibile continuari ale citatului...
To be or not to be... happy ?!?!?!
Cine n`ar vrea sa fie fericit in zilele noastre? Dar parca fiecare gasim "scuze": ba ca e criza si ne gandim cum sa ne descurcam cu banii, ba ca ne`am certat cu cineva si nu mai putem fi fericiti, ba ca avem probleme la faculta/serviciu si n`avem timp... Sunt multe lucruri care tindem sa credem ca ne fura fericirea, dar de fapt acestea nu sunt decat scuze. Oare, pe undeva ne temem sa fim fericiti. De ce avem noi impresia ca problemele ne tin aproape de prieteni? Parerea mea e ca atunci cand vrem sa fim fericiti cu adevarat, chiar putem fi. Eu una mi`am dorit sa fiu fericita si uite ca iese :D Prietenii stiu de ce...
Asa ca zambeste, si be happy k e mai bine asa ;)


To be or not to be... sad ?!?!?!
Ei, nah! Cine ar vrea sa fie sad? Si totusi, sunt atatia oameni care abordeaza "o moaca trista" si uneori mai mult decat atat, chiar sunt suparati. Si supararea doare, raneste, atat pe sine cat si pe cei din jur. Se spune ca, daca vezi 10 persoane zambindu`ti, te molipsesti. Oare reciproca nu e valabila?!? Cu siguranta ca e. Daca am vedea intr`o dimineata doar oameni tristi am avea o zi tare nasoala. Am experimetat faptul ca... nu trebuie sa iti doresti sa fi trist... trebuie doar sa te lasi purtat de ganduri sumbre, pe taramuri intunecoase, prin intamplari nefericite si e suficient sa te simti aiurea...melancolia trista sa te cuprinda si "you are gone"...
Dar don`t worry, tomorrow will be worse... ;)

To be or not to be... yourself ?!?!?!
Nu ma condamnati pentru asta, dar cine nu a incercat sa para altcineva decat este cu adevarat?! Eu una, am hotarat sa mai fac asta. Cui ii place de mine, ii place asa cum sunt, cui nu... sa fie sanatos/sanatoasa. De cand am inceput facultatea, multi m`au intrebat daca sunt cumva moldoveanca, pt ca am accent ciudat : ei, la primii le`am spus frumos ca nu sunt, sunt din BH, dar la un moment dat am inceput sa ma enervez, pana cand mi`am dat seama ca n`are nici un rost. Asa sunt eu, de schimbat nu ma schimb pentru ca nu vreau. Fara accent n`as mai fi eu... Sau mai e o chestie, cu numele, toti imi spun ca e mai usor sa tina minte "Ema", dar... parca nu sunt eu, m`am saturat la liceu sa fiu Ema la scoala si Taby acasa. Asa ca mai bine Taby peste tot :P

Cam atat pt azi, sa dorm si eu la ore civilizate, macar cand sunt acasa ;))
Pana data viitoare...

Be HAPPY, don`t be SAD.... BE YOURSELF :)